Studiul de caz vine să reflecte una dintre situațiile destul de des întâlnite în mediul școlar constănțean.
Subiectul, un elev de 17 ani, membru al unei familii omogene, (părinți cu studii superioare/medii) cu o situație materială peste medie și cu un comportament agresiv, manifestat vizibil.
Puncte tari:
- calități de lider;
- inteligență;
- sociabiltate;
- bun comunicator;
- spirit autocritic;
Puncte slabe:
- comportament agresiv;
- lipsa autocontrolului;
- sistem de valori absent;
- iresponsabilitate;
- nemotivat în relație cu educația pe care o primește.
Cauze posibile:
- comportamentul violent al tatălui;
- lipsa afectivității parentale;
- inexistența unor modele comportamentale corespunzătoare pentru această vârstă;
- neaplicarea unor sancțiuni ferme din partea unității de învățământ ca răspuns la actele sale;
- nevoia de a se impune în grupul social în care există, de a-și forma o imagine “puternică”, de a fi recunoscut;
- comunicare ineficientă familie- școala, familie- subiect;
Tipul de violență manifestat: fizică, verbală, psihologică.
Măsuri la nivelul școlii:
· regândirea sistemului de comunicare familie- școală;
· aplicarea unor măsuri clare de sancționare;
· consilierea elevului respectiv;
· implicarea lui BO în activități extrașcolare/extracurriculare în funcție de preocupările și pasiunile sale;
De asemenea, familia ar trebui să ofere un model comportamental adecvat, să asigure un echilibru emoțional corespunzător prin comunicare asertivă și ascultare activă a adolscentului.
0 comentarii: